Fondul forestier ce compune Ocolul Silvic Bolintin este situat în partea centrală a Câmpiei Române, cuprinzând păduri aflate pe teritoriul a trei judeţe: Giurgiu, Teleorman şi Dâmboviţa, pe o suprafaţă totală de aproape 11.000 ha.
Pădurile administrate de Ocolul Silvic Bolintin sunt alcătuite din 48 trupuri de pădure, cu suprafeţe ce variază de la 2 la 2.500 ha, răspândite atât în zona de câmpie medie (88%), cât şi în luncile râurilor interioare (12%).
Obiectivele social-economice şi ecologice ce vizează pădurile devin, la un moment dat, concurente: producţia de lemn şi protejarea naturii. în Ocolul Silvic Bolintin, aceste obiective se referă la conservarea unor arborete de o deosebită valoare ştiinţifică, la crearea cadrului natural de recreere şi destindere a populaţiei şi, în acelaşi timp, la realizarea unei producţii de lemn de calitate, necesară economiei de piaţă.
Zona prezintă un regim hidrologic inconstant pe timpul anului, influenţat în principal de precipitaţiile atmosferice, reţeaua de râuri fiind alcătuită din cursuri de apă precum Argeşul, Neajlovul, Sabarul. în lunca Argeşului se află trupuri de pădure (zăvoaie), celelalte cursuri de apă neinfluenţând pădurea decât într-o mică măsură.
Regimul climatologic corelat cu complexul hidrologic de pe teritoriul Ocolului Silvic Bolintin determină existenţa pădurilor de cvercinee, în amestec cu specii de şleau (tei, frasin, carpen, jugastru, arţar), a zăvoaielor de plopi indigeni, salcie şi a culturilor de plopi euroamericani.
Tipul predominant de pădure care valorifică superior calitatea terenurilor din zona forestieră administrată de Ocolul Silvic Bolintin este şleaul normal de câmpie. Specie de interes major, atât din punct de vedere ecologic, cât şi economic, este stejarul pedunculat.
Unul dintre centrele în care se concentrează pădurile cele mai întinse de stejar din România este perimetrul Piteşti-Alexandria-Comana (Ilfov-Mizil). Trupurile de pădure din lunca Dâmboviţei şi din zona de nord şi nord-vest a Bucureştiului sunt "relicve" ale foştilor codri seculari ai Vlăsiei. Cel mai întins trup de pădure administrat de Ocolul Silvic Bolintin, Malu-Spart -Căscioarele, este unul dintre ele, având o importanţă deosebită din punct de vedere ştiinţific şi silvicultural.
La nivelul Ocolului Silvic Bolintin, regimul silvic majoritar adoptat este cel de codru, excepţie făcând zăvoaiele de plopi indigeni, unde se aplică regimul crângului. Acest regim silvic presupune o gospodărire eficientă a fondului forestier administrat, ţinând cont mai ales de principiul ecologic al continuităţii vegetaţiei forestiere şi de conservare a biodiversităţii. Prin adoptarea unor lucrări de conducere şi gospodărire corespunzătoare se urmăreşte prezervarea mediului natural reprezentat de complexele ecosisteme forestiere, factorul antropic având o influenţă benefică în dezvoltarea pădurii.
în cadrul Ocolului Silvic Bolintin, se aplică tratamentul tăierilor progresive, punându-se bază pe regenerarea naturală a pădurii. Numai în cazuri de forţă majoră, în funcţie de prevederile amenajamentului silvic şi fructificaţia arborilor, se recurge la regenerări mixte şi semănături directe sau plantaţii sub masiv. Adoptarea acestui tratament păstrează caracterul pădurii, asigurând regenerarea naturală a speciilor adaptate. Prezintă de asemenea avantaje economice, fiind mai ieftin decât alte tratamente şi oferind condiţii ecologice pentru regenerarea arboretelor.
Ocolul Silvic Bolintin cuprinde nouă fonduri de vânătoare, dintre care două administrate sub formă de gospodării vânătoreşti speciale: Bălăşcuţa şi Căscioarele.
Fondul de vânătoare numărul 4, Căscioarele, are o suprafaţă de 8.223 ha, din care 4.039 ha pădure. Vânatul care îl populează este reprezentat de cerb lopătar, căprior, mistreţ, iepure şi vulpe.
Hrana necesară pentru vânat se asigură de pe cele 45 ha terenuri care, anual, sunt cultivate cu lucerna, pajişte, orz, grâu, secară, ovăz, rapiţă, napi, porumb.
Anual se are în vedere crearea unor culturi variate, astfel încât acestea să satisfacă necesităţile vânatului, atât prin consumul în stare verde, cât şi prin administrarea de hrană complementară pe timp de iarnă. Pentru iarna 2003 - 2004 s-au asigurat: 22,4 tone lucerna, 15 tone frunzare, 21,5 tone furaje concentrate (porumb boabe), 2 tone sare.
Situaţia efectivelor de vânat (existent şi optim):
Iepurele este prezent în toate fondurile de vânătoare atât ca specie principală, cât şi secundară. Efectivele actuale sunt peste cele optime, cu excepţia fondurilor 5 şi 6.
Cerbul lopătar apare în fondul de vânătoare Căscioarele, unde constituie vânatul principal. Efectivele de vânat sunt peste optim.
Fazanul se întâlneşte în toate fondurile de vânătoare, atât ca specie principală (Bălăşcuţa), cât şi ca specie secundară. Efectivele reale sunt mult diminuate, fiind o specie expusă braconajului.
Căpriorul este prezent în toate fondurile de vânătoare, având efective sub optim în zonele unde este specie secundară. Condiţiile de habitat din cadrul Ocolului Silvic Bolintin sunt favorabile.
Mistreţul, a cărui valoare ca producţie de carne şi vânătoare sportivă este deosebită, are condiţii de dezvoltare foarte bune datorită pădurilor de stejar, a terenurilor de apă stagnată (înmlăştinite) şi a desişurilor care oferă adăpost. Este prezent în pădurile de vânătoare 1-5, majoritatea exemplarelor găsindu-se în fondul de vânătoare IV Căscioarele.
Fauna mai prezintă elemente tipice de stepă şi silvostepă: popândău, şoarece de câmp, şobolan de câmp.
Vegetaţia acvatică este de trei feluri: vegetaţie acvatică de mal (formată din stuf şi papură, care cresc pe malurile râurilor), vegetaţie plutitoare (formată din nufărul galben, nufărul alb) şi vegetaţie submersă (brădiş), care se află pe fundul apei.
Un loc important îl ocupă fauna piscicolă. Printre speciile care populează apele râurilor sunt: roşioara, bibanul, crapul, plătica etc.